De ce iubirea poate deveni o poveste de plictis
În lumea relatiilor de cuplu, exista momente in care iubirea, care initial pare un lucru atat de profund si complex, devine un ciclu repetitiv si lipsit de surprize. Acest fenomen este mai ales perceptibil in cazurile in care oamenii nu isi reevaluaza constant relatiile, nu isi permit sa isi deschida ochii asupra realitatii, si nu isi recunosc nevoile in mod sincer. De multe ori, iubirea devine o poveste de plictis, iar aceasta nu este doar o greseala a unei persoane, ci o consecinta a modului in care am fost educati sa ne gandim la dragostea si la afectul intre doi oameni. In acest articol, vom explora cum si de ce iubirea poate deveni o poveste de plictis, si ce inseamna acest lucru pentru fiecare dintre noi.
Un exemplu de cum iubirea poate deveni monotonie
9 martie 2020, 10:25, o zi de-a lungul careia se poate intampla multe, dar in aceasta zi, s-a intamplat ceva care a schimbat viata unei femei numite Mirela. Mirela a fost o femeie care a avut o relatie cu sotul verisoarei sale, un barbat pe nume Florin. Relatia lor nu era una obisnuita, deoarece Mirela a fost atrasa de modul in care Florin se comporta in casa, de atentia lui la detalii, si de modul in care se comporta in mod general. Totusi, dupa ce a intrat in contact cu Florin, Mirela a descoperit ca acest barbat nu era de acelasi tip cu sotul ei, care era mai degrabă un om care nu se prea implica in detalii, iar in general nu se prea preocupa de nevoile altora.
Florin, care a fost initial atragator pentru Mirela, a devenit in timp o sursa de dezamajire, deoarece Mirela a descoperit ca acesta nu se comporta la fel in casa. A descoperit ca Florin nu era un barbat care se preocupa de detalii, ci mai degrabă un tip care prefera sa se intample in mod spontan, si care nu se preocupa de nevoile altora. Acest lucru a devenit clar pentru Mirela in momentul in care a observat ca Florin nu reusise sa observe, in timpul celor 24 de secunde de sex, ca ei i-au lipsit cam doua minute jumate ca sa atinga decibeli extatici si faza in care sa-l considere un furnizor de cat de cat orgasm.
Este important sa mentionam ca Mirela este o femeie care are tendinta sa vorbeasca des deschis despre ceea ce se intampla in viata ei. Ea are o tendinta de a vorbi despre tot ce face, si de a face acest lucru in mod deschis si fără teamă. Aceasta caracteristica a ei a fost de ajutor in a descoperi, in mod clar, ca sotul ei nu-i spune nici „noroc” cand stranuta, si asta a fost un semn clar ca sotul ei nu era un partener de sex si de viata foarte egoist.
Florin, care a fost initial atragator pentru Mirela, a devenit in timp o sursa de dezamajire, deoarece Mirela a descoperit ca acesta nu era un barbat care se preocupa de detalii, ci mai degrabă un tip care prefera sa se intample in mod spontan, si care nu se preocupa de nevoile altora. Acest lucru a devenit clar pentru Mirela in momentul in care a observat ca Florin nu reusise sa observe, in timpul celor 24 de secunde de sex, ca ei i-au lipsit cam doua minute jumate ca sa atinga decibeli extatici si faza in care sa-l considere un furnizor de cat de cat orgasm.
Intr-o zi, pe cand sotul ei intrase-n baie si de-atunci nu-l mai vazuse nimeni, Mirelei i-se umplea paharul casniciei pe masura ce i se golea paharul cu bere. Stia ca Florin, sotul vara-sii, era plecat cu unul la pescuit. Mai intai, a sunat-o pe ea totusi, ca sa fie sigura ca a ramas acasa (acolo era, se uita la Maruta si manca niste fistici), apoi l-a sunat pe el: „Alo? Florin? Ce faci, ma?”. Martea imediat urmatoare, el a venit la ea si toate hainele s-au zburat cit prin casa – mai putin sutienul ei, cum va spuneam, a carui copca a ramas o enigma.
Venit la ea in graba si descheiat la toate principiile, Florin isi uitase acasa, pasamite, taman consacrata-i atentie la detalii, altfel Mirela nu-si explica de ce el n-a reusit sa observe, pe tot parcursul celor 24 de secunde de sex, ca ei i-au lipsit cam doua minute jumate ca sa atinga decibeli extatici si faza in care sa-l considere un furnizor de cat de cat orgasm.
Adevarata greata filosofica a venit abia a doua zi, cand Mirela sedea singura, traind in cercul ei stramt, si vara-sa a sunat la usa cu dracii valvoi si-o tahipnee sora cu moartea, fiindca boul de Florin se spovedise la nevasta-sa – semn ca varsaturile lui postludice s-au sincronizat perfect cu ale ei.
Evident, incendiul aoleo-urilor a parlit toata familia, a aflat si sotul Mirelei ca s-au petrecut niste interactiuni seminale intre nevasta-sa si neamurile ei prin alianta, deci a impachetat si-a iesit pe usa, nu inainte de a-i ura s-o vada cheala si grasa.
Mirela e o fata cu care am copilarit si, pe vremea cand jucam „Ratele si vanatorii”, ea era intotdeauna rata. Nimic din molatatea ei de-atunci nu prevestea iscusinta furisarilor de mai tarziu.
Dupa ce-a lasat-o sotul, fermecatoarea si-a valorificat libertatea. A locuit cu tot felul de barbati pe care i-a inselat cu tot felul de barbati diferiti de ei. Avea, cred, o zgaiba oftalmologica, deoarece intotdeauna parea ca vede mai bine la distanta decat aproape. Omul din casa ei ii usca nervii, cel din casa alteia ii lubrifia la loc.
Credeam ca o uitasem pe Mirela, dar mi-am adus aminte de ea cand am dat de un caz similar mai tarziu, o femeie care toata viata n-a facut decat sa-si piarda prietenele intr-un mod bizar: se facea ca ele se suparau fiindca tipa reusea de fiecare data sa se culce cu sotii lor.
„Tine de patologia relatiilor de cuplu” am vrut eu sa explic odata cuiva fenomenul, desi zvarleam doar argumente profane, desigur. Dar cea careia ii impartaseam rezultatul cercetarilor mele avea, la randul ei, hipersecretii de dezinvoltura. Aveam sa aflu ulterior, dupa ce gafasem maiastru cu o parere tuguiata, ca avusese si ea partea ei de poftit si intins mana la barbatul alteia. N-am stiut cum s-o dreg, dar m-a scapat de chinuri cand s-a suparat pe mine.
Nu suntem in stare sa ne tinem urgentele intelectuale si erotice in familie. Primim rasaduri de iubire si le crestem pana dau in rod parfumat. Apoi, dintr-o data, fructul copt ni se arata prea destul, prea acolo si prea mereu.
Un barbat foarte drag mie mi-a spus, zilele trecute, ca avem de infruntat un adevar cinic; si ca orice te stimuleaza la modul liniar, nediversificat, monoton, sfarseste prin a te aplatiza. Si, astfel, apare anestezia la pisalogul stimul.
E ca atunci cand nu mai simti haina care ti se lipeste de trup ziua intreaga, dar simti imediat respiratia cuiva iubit si dorit, pe gatul tau. Si daca dragostea ajunge monocroma si fara tresariri si fara aritmii, sfarsim prin a ne trai casnicia fie cu o masca pe fata, sub asediul agentilor halogenati, fie, in cel mai bun caz, sub blazarea analgezica a unor plictisuri morfinomimetice.
De ce dintr-o data – dupa luni si ani in care ai stat cu stomacul in lotus, de teama ca-ti pierzi iubirea, de teama ca nu esti suficient de frumoasa sau ca mori si n-apuci sa-i spui a mia oara ca-l iubesti – te uiti prin el ca printr-un geam jivrat, fara sa fii capabila nici sa vezi prea departe, nici sa-l readuci la consistenta de odinioara?
E si vina lui, s-a complacut in postura de papusa virila, atent impaiata. Era previzibil ca un diuretic, nu-ti mai oferea nicio surpriza, iubirea lui functiona ca o masina de incarcat sifoane, cu o ritmicitate exasperanta.
E si vina ta, fiindca vrei ca toate perlele sa iasa din aceeasi scoica, molusca sa fete noblete la infinit, dracu stie de unde, din adancuri si absurduri.
Nu-ti mai e de-ajuns oferta omului din viata ta, promotia a expirat si ai ramas sa platesti pretul intreg. Iubirea lui cu garoafa-n dinti, din primul an al ticnelii voastre, vine la pachet cu o domesticire precoce. Si, mai cu seama, cu o siguranta de sine care nu prevesteste nimic bun.
Esti dependenta de fiinta care te asteapta dupa colt. Nu te sperii, fiindca ii vezi umbra din vreme, in schimb anticipezi ca strainul te poate tari afara din caruselul tau conjugal, fiindca ai ametit.
Mirela s-a intors la barbatul ei pluri-inselat, dupa ce el si-a retras blestemele si a invitat-o la o lunga viata si ipocrizie in doi. „Sa stergem cu buretele”, a indemnat el atat de bovin, incat, intr-un final, nimeni nu i-a mai vazut coarnele, ci doar ochii mari si coada cu ciucure. Iar ea a trait nefericita pana la adanci batraneti. Dar nu pentru ca a fost nevoita sa se intoarca la el. Ci pentru ca descoperise, cu toxica deznadejde, ca el era, intr-adevar, cel mai bun dintre toti.
Oliver Nash
