Educația sexuală și consecințele ei
Cum percepeau adolescenții britanici educația sexuală din școală? Într-un sondaj din 2014, adolescenții britanici au exprimat preocupări serioase cu privire la calitatea educației sexuale oferite la școală, mulți simțindu-se presați de profesori chiar și atunci când nu aveau intenția de a face sex. Această presiune a fost adesea percepută ca o încurajare prematură a activității sexuale, în ciuda dorinței lor de a aștepta momentul potrivit.
Rezumat:
Statisticile și efectele educației sexuale
În ultimii ani, s-a observat o discrepanță semnificativă între promisiunile educației sexuale și realitatea statisticilor. În Marea Britanie, educația sexuală a fost introdusă în școli încă din anii 1970, iar până în anii 2000, aceasta a devenit o parte obișnuită a programului școlar. În 1999, Marea Britanie avea una dintre cele mai mari rate de sarcină la adolescente din Europa. Interesant este faptul că această rată a scăzut doar după ce fondurile alocate pentru educația sexuală au fost reduse din cauza crizei financiare din 2008.
Datele guvernului britanic au arătat deja în anii 2000 o creștere cu până la 40% a incidenței bolilor cu transmitere sexuală. În prezent, mărturii ale studenților din universitățile britanice vorbesc despre o cultură a violului care se manifestă în mod alarmant. În SUA, conform Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din 2012, jumătate dintre toate cazurile de boli cu transmitere sexuală se înregistrau în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani. În anii 2000, incidența infecției cu virusul HIV în SUA a crescut cu 21% în rândul persoanelor cu vârsta între 13 și 29 de ani, determinată în special de o creștere cu 34% a incidenței la tinerii bărbați care făceau sex cu bărbați.
Origini ideologice și impactul educației sexuale
Educația sexuală nu este doar o consecință a Revoluției sexuale din anii 1960, ci are și o origine ideologică profundă. Ea a apărut în mod clar ca o victorie a revoluției socialiste în Occident. Revoluția Bolșevică a fost prima care a propus educarea pentru sexualitate a tinerilor în școlile publice.
Într-un context mai larg, educația sexuală nu este doar transmiterea de informații despre contracepție, ci este un proces complex care implică formarea atitudinilor și valorilor. Un specialist în educație spune: „Transmiterea de informație nu este esențială în procesul de învățare dacă este lipsită de formarea atitudinii dezirabile. Iar aceasta din urmă depinde de valorile pe care ne construim demersul.”
În schimb, este mai eficient să se spună tinerilor că nu trebuie să se simtă presați să înceapă viața sexuală, că sexualitatea este doar o parte din relație și este potențată de atitudinea partenerilor unul față de celălalt. Domeniul sexualității nu poate fi prins într-un program de educație care nu ține seama de psihologia relaționării, de formarea abilităților sociale, de construirea caracterului… de omul complet. Nu-mi folosește la nimic să știu despre contracepție de la 9-10-12 ani dacă atitudinea pe care mi-o formez față de acest subiect este una nepotrivită – respectiv că totul e permis și ar trebui să experimentez oricând și oricât. Nu-mi folusește la nimic să știu despre contracepție de la 9-10-12 ani dacă atitudinea pe care mi-o formez față de acest subiect este una nepotrivită – respectiv că totul e permis și ar trebui să experimentez oricând și oricât. Nu-mi folusește la nimic să știu despre contracepție de la 9-10-12 ani dacă atitudinea pe care mi-o formez față de acest subiect este una nepotrivită – respectiv că totul e permis și ar trebui să experimentez oricând și oricât.
Și atunci nu mai vorbim de fapt de educație „sexuală”, fiindcă devine mai mult decât atât. Educația care nu-ți folosește în viață este ca Pomul cunoștinței binelui și răului din Rai. Au mușcat din el și cunoașterea nu le-a folosit la nimic, că au murit. Păcatul adamic nu este de natură sexuală, ci se referă exact la o abordare simplistă a cunoașterii, care devine nocivă.
Identitate protejata
